Descriere
Trifoi de Alexandria , trifoi egiptean sau Trifolium alexandrinum
FOARTE IMPORTANT! NU exista trifoi de alexandria ROSU, mai jos aveti poze cu cele mai frecvent intalnite soiuri de trifoi de alexandria si cele de trifoi incarnat, care impropriu si speram in necunostinta de cauza este denumit de unii trifoi rosu de alexandria.
Norma la hectar 25-30 kg. Planta anuala.
10 tone fan/ an/ ha.
Foarte buna planta de protectie pentru raigrass, lucerna, phacelia.
Foarte bun in amestec cu lucerna! Aduce un spor foarte mare in al doilea an (chiar daca ea dispare din cultura) prin fixarea azotului in primul an. Se amesteca 18-20 kg lucerna cu 4-6 kg de trifoi de Alexandria.
O planta anuala, care se dezvolta rapid. Regenerarea ei viguroasa permite pana la 3/4 cosit. Ofera o productie inalta de furaje din primul cosit. Tolereaza pasunatul intensiv. Rezistente la seceta, suporta solul cu cerinte limitate dar cresc bine la un pH de cel putin 6,5.
Trifoiul de Alexandria (Trifolium Alexandrinum) este o leguminoasa anuala originara din regiunile mediteraneene care s-a extins in cultura datorita caracteristicilor biologice deosebite cu care este inzestrata specia.
Trifolium Alexandrinum are o arhitectura asemanatoare cu cea a lucernei, de care se diferenteaza printr-un ritm de crestere mult mai intens, acoperind solul dupa o perioada scurta de la rasarire. Faptul ca specia apartine familiei leguminoase ii confera trifoiului posibilitatea de a fixa azotul atmosferic si deci sa imbunatateasca fertilitatea solului. Cresterea rapida, nivelul ridicat de substante azotate din planta cat si capacitatea ridicata de fixare a azotului atmosferic au dus la exploatarea pe vaste areale a trifoiului ca si ingrasamant verde.
Lucerna si trifoiul rosu in primul an de vegetatie au un ritm lent de crestere cea ce atrage dupa sine productii mai reduse si de calitate inferioara. Cercetarile au aratat ca prin adaugarea trifoiului de Alexandria in amestecuri cu lucerna ( 18 kg lucerna + 5 kg trifoi de Alexandria) se obtin sporuri de productie fata de lucerna sau trifoiul rosu in cultura pura de 60% – 80%. In acelasi timp prezenta trifoiului de Alexandria in amestecurile furajere, prin cresterea intensa a plantelor, lupta eficient cu buruienile (aplicarea erbicidelor nemaifiind necesara de cele mai multe ori) motiv pentru care specia a fost numita de catre specialisti „Regina plantelor de protectie”.
Cercetarile intreprinse in mai multe zone ecologice au evidentiat amestecul furajer constituit din trifoi de Alexandria si raigras hibrid, care produce doua recolte abundente in zonele de campie si trei recolte in zonele colinare umede, in conditiile renuntarii la folosirea ingrasamintelor azotate si erbicidelor. Acest amestec depaseste cu sporuri semnificative cultura borceagului de primavara si produce un furaj mult mai valoros.
Trifoiul de Alexandria poate fi cultivat cu usurinta in cultura pura, ca planta protectoare, ingrasamant verde, cultura intercalata, putand fi exploatat si prin pasunat (nu produce meteorizatii). Recomandam folosirea acestuia si in sistemele de agricultura ecologica.
In concluzie, trifoiul de Alexandria este o specie furajera cu utilitati multiple. Rezultatele cercetarilor efectuate scot in evidenta sporuri semnificative ale productiei prin introducerea in amestecurile furajere a trifoiului de Alexandria.
Trifoiul de Alexandria poate fi cultivat cu usurinta in cultura pura, lot semincer, ca planta protectoare, ingrasamant verde, cultura intercalata, putand fi exploatat si prin pasunat (nu produce meteorizatii). Recomandam folosirea acestuia si in sistemele de agricultura ecologica.
In concluzie, trifoiul de Alexandria este o specie furajera cu utilitati multiple. Rezultatele cercetarilor efectuate scot in evidenta sporuri semnificative ale productiei prin introducerea in amestecurile furajere a trifoiului de Alexandria.
Surse de informare interesante (berseem clover denumirea trifoiului de Alexandria in engleza):
https://www.ars.usda.gov/ARSUserFiles/30640000/pdf/cccv1-2.pdf
http://permacultura-romania.com/culturi-verzi/
https://agritrop.cirad.fr/582458/7/ID582458_ENG.pdf